Du roumain au français, traduction d'une page internet

[vicslav]

Bonjour à tous,

Merci beaucoup à qui pourra me traduire ce texte, issu d'une page internet en roumain.

Je suis désolé pour sa longueur...

2+1 pentru Berlin
Dumitru Hîncu


Cu privirea atintita spre Berlin, unde de foarte scurt timp Adolf Hitler a preluat puterea, unii politicieni români încearca sa intre în gratiile Fuhrerului, dar si sa-i smulga cât mai multe promisiuni, facilitati, subventii...

Noi documente descoperite în arhivele germane ne vorbesc despre atractia pe care începea sa o exercite capitala Germaniei.


La scurta vreme dupa instalarea la putere a lui Hitler, la 30 ianuarie 1933, între Legatia Germaniei la Bucuresti si Ministerul de Externe de la Berlin s-a desfasurat o corespondenta sustinuta. Ea era determinata, pe de o parte, de interesul unor personaje politice românesti de a stabili o legatura directa cu Fuhrerul; pe de alta parte, de intentia autoritatilor germane de a obtine controlul asupra unei parti a presei românesti.

Documentele se afla în Arhiva Ministerului de Externe german. Interesul lor, pe lânga elementele de detaliu pe care le aduc pentru cunoasterea obiectivelor politicii externe germane în România, dupa preluarea puterii de catre Partidul National-Socialist German, consta si în informatiile pe care le ofera în privinta motivatiei invocate de oamenii politici români care se orientau catre noua putere europeana. De asemenea, aceste documente aduc în prim-plan - pentru scurt interval de timp - un om politic si un partid practic necunoscuti pentru multa lume: Stefan Tatarescu - fratele lui Gheorghe Tatarescu, cunoscutul lider liberal si gruparea pe care o conducea, Partidul National-Socialist Român.

Celalalt om politic român care s-a orientat rapid spre Berlin a fost Octavian Goga, aflat în fruntea Partidului National Agrar, format în 1932, prin plecarea unei masive grupari din rândurile Partidului Popular.

Dorinta celor doi lideri de a obtine audiente la Fuhrer era sustinuta de Legatia germana, conform unui document datat 7 august 1933. Cu acel prilej, se trimitea la Berlin si o caracterizare a celor doua personaje politice. Ea era semnata de catre Friedrich-Werner Erdman Mathias Johann Bernhard Erich, conte von Schulenburg. Fusese numit la post, la Bucuresti, la 18 iulie 1931 si a ramas în capitala României pâna la 16 iunie 1934, când a fost numit ambasador la Moscova. A functionat în aceasta calitate pâna la 24 iunie 1941; acuzat a fi participat la atentatul din 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler, a fost înlaturat din capul functionarilor publici, iar la 10 noiembrie acelasi an era executat ca adversar al regimului nazist.



Reich-ul nu se implica direct

"Octavian Goga este un politician cu sentimente filo-germane, ce merita a fi luat în serios si care, în convorbiri private atât cu personalitati germane, cât si românesti nu face nici un secret din aceasta pozitie a sa. Recent, el a dat public a întelege ca în politica româneasca ar fi de dorit o schimbare de curs. Si nu este exclus nici ca într-unul din proximele guverne românesti sa ocupe un portofoliu important... Goga ar dori, îndeosebi, sa cunoasca pozitia domnului cancelar al Reich-ului în legatura cu pretentiile ungare de revizuire a granitei de vest a României, pentru ca, asa cum spera, aceasta luare de pozitie ar putea conferi României un anume sentiment de liniste care sa se transforme într-o schimbare fatisa de curs a politicii externe românesti în spiritul unei posibile si cât mai proxime apropieri de Germania".

De cealalta parte, "colonelul în rezerva si senatorul Stefan Tatarescu... se exprima fara rezerve de mai bine de un an, prin cuvânt si scris, în favoarea national-socialismului si pentru o foarte strânsa apropiere politica si economica a României de Germania. In cursul ultimelor luni a organizat mai multe întruniri publice pentru programul sau".

Destul de rapid, în aproximativ doua saptamâni, a sosit si raspunsul Berlinului, la 22 august 1933, printr-o telegrama cifrata. Legatiei din Bucuresti i se transmitea: "Cancelarul Reich-ului este, în principiu, dispus sa-i primeasca pe Goga si Tatarescu, dar din cauza pregatirilor de calatorie deja facute si a Congresului partidului de la Nurnberg, în nici un caz înainte de înapoiere. Cancelarul Reich-ului se va afla, probabil, din nou la Berlin la 6 septembrie".

In urma acordarii undei verzi pentru întâlniri au început foarte atentele documentari asupra activitatii si mai ales importantei politice a fiecarei grupari, recte a fiecarui lider.

Astfel, Stefan Tatarescu a intrat în atentia Legatiei germane si chiar a Ministerului de Externe si al Propagandei Reich-ului.

Un alt document, datat "Berlin, 8, octombrie 1933" si purtând stampila "Secret", aduce noi si deosebit de interesante informatii cu privire la una dintre propunerile facute Berlinului de liderul Partidului National-Socialist Român, Stefan Tatarescu. In intentia de a influenta o parte a presei române, acesta solicita finantarea unei tipografii de catre Partidul frate National-Socialist German, în ultima instanta de catre Reich.

Insa raspunsul Serviciului Presei din cadrul Ministerului de Externe german nu era prea favorabil. Caci "Reich-ul nu va trebui în nici un caz implicat în mod vizibil. Daca si sub ce forma ar putea fi angajat Partidul National-Socialist German n-a fost înca luat în discutie. S-ar putea, eventual, gasi o cale prin care finantator al tipografiei solicitate de domnul Tatarescu sa figureze o persoana privata sau o firma de masini de tiparit. In orice caz, ar trebui luat în considerare faptul ca opinia publica româneasca va dori sa cunoasca originea instalatiei tipografice si a capitalului întreprinderii, atunci când Partidul National-Socialist Român si gruparile politice aliate cu el vor dispune imediat dupa vizita la Berlin a domnilor Tatarescu si Goga de instalatia tipografica necesara pentru intensificarea luptei politice. De asemenea, mai trebuie luata în considerare si împrejurarea ca Partidul National-Socialist Român si aliatii sai se afla abia la începutul dezvoltarii lor si o apreciere exacta asupra perspectivelor si a capacitatii lor politice n-ar putea fi înca facuta".

Chiar daca entuziasmul fraternizarii era mare, nu se putea trece usor peste... amanunte. "Legatia e rugata sa ia grabnic pozitie fata de cererile domnului Tatarescu si cu acelasi prilej sa mai ia înca o data în considerare personalitatea sa si a prietenilor sai, averea si ponderea lor politica".



Un partid fara membri

In extrem de interesanta Istorie a Garzii de Fier, istoricul spaniol Francisco Veiga foloseste termeni destul de ironici cu privire la partidul lui Stefan Tatarescu. Astfel, "aparitia unui partid de coloratura evident nazista, alcatuit din români, tine de domeniul anecdotei". Caci "singura concesie facuta românitatii pare sa fi fost semnul distinctiv patetic al partidului: o acvila, mai modesta decât cea germana, tinând în gheare zvastica si purtând pe cap coroana regala româneasca". "Cultura, tehnica si disciplina germana" trebuiau imitate întocmai în noua organizatie politica si raspândite în întreaga societate. Fapt posibil, oare, numai prin initiativa Partidului National-Socialist Român?...

Raspunsul Legatiei germane este transant. Oricât de importante ar fi fost obiectivele de dorit a fi atinse pe teritoriul românesc, partidul lui Stefan Tatarescu nu era capabil sa le gestioneze îndeplinirea.

Bucuresti, 31 octombrie 1933

"Legatia germana
Bucuresti
Dosar Nr. 2588/33

Cu privire la: Propunerile domnului Tatarescu

In interesul german pare a fi în cel mai înalt grad de dorit, ba chiar necesar si cu atât mai repede, cu atât mai bine, sa fie exercitata o influenta asupra presei românesti. Apararea intereselor noastre politice în fata opiniei publice românesti (lamurirea asupra Noii Germanii), lupta împotriva planurilor antigermane la Dunare si în Balcani; combaterea propagandei despre cruzimi s.a.m.d., a intereselor noastre culturale cu germanii din România (apararea minoritatilor) fac ca o asemenea influenta sa fie de dorit.

Domnul Stefan Tatarescu nu este persoana indicata spre a media aceasta influenta. Eu am procedat la noi investigatii asupra lui; toate informatiile concorda în a arata ca domnul Tatarescu:

- nu dispune nici de un partid sau de vreo organizatie de partid;

- ca partizanii lui se rezuma la câtiva prieteni personali;

- ca domnul Tatarescu s-a împaunat prea adesea cu apartenenta lui la un partid, ca nimeni nu-l ia în serios sub raport politic si oamenii politici români cunoscuti vor refuza cu siguranta sa conlucreze cu el;

- ca domnul Tatarescu e banuit ca-si subordoneaza convingerile politice intereselor financiare".

In aceste conditii, von Schulenburg gaseste "absolut cu neputinta" a-i încredinta suma de 250 000 de marci germane, suma ceruta de Tatarescu pentru revitalizarea campaniei pro-naziste în România.



5 000 de marci pe luna

Odata picata varianta Stefan Tatarescu, ministrul plenipotentiar von Schulenburg ofera o alta optiune, chiar parca mai îmbietoare pentru cercurile germane: ziarul bucuresten Calendarul si întemeietorul sau, Nichifor Crainic.

Prin "gazeta nationalismului constructiv", cum avea sa denumeasca însusi Crainic în amintirile sale (Zile albe, zile negre) Calendarul, aparut la 25 ianuarie 1932, editorul militeaza pentru o "deparazitare radicala a României". Articolul de fond, intitulat angajant Incepem, va deveni juramântul de credinta al noii grupari. "Impotriva acestei false constiinte a momentului menita sa paralizeze încrederea în propriile noastre puteri de regenerare ne ridicam noi...". Si strigatul de lupta s-a facut auzit pâna la Berlin.

Caci "nevoia noastra de a câstiga cât mai repede o influenta notabila asupra presei române ramâne, totusi, întreaga. Spre a atinge acest tel, mi se pare mult mai avantajos sa încercam a câstiga pentru scopurile noastre ziarul bucurestean Calendarul si pe editorul sau Nichifor Crainic. Domnul Crainic este, ca si domnul Tatarescu, un national-socialist convins si un prieten al Germaniei. Este un excelent ziarist si un foarte bine vazut politician. Sprijinirea cu bani a unui om de partid vadit cum este domnul Tatarescu (domnul Tatarescu nu i-ar mânui nicicând confidential) ar putea fi considerata ca o nejustificata imixtiune în treburile interne ale României. Dimpotriva, domnul Crainic trece aici drept un om fara partid. Ziarul sau Calendarul are momentan un tiraj restrâns (dupa cât se pare circa 15 000 exemplare) si se zbate într-o situatie financiara foarte grea. Daca ar beneficia de un sprijin financiar îndestulator, ziarul s-ar putea dezvolta si este în mare masura potrivit spre a dobândi o influenta reala asupra opiniei publice românesti".

Conducatorul Legatiei germane de la Bucuresti va merge chiar mai departe cu propunerea sa, schitând si un posibil scenariu de punere în practica.

"In caz ca ar fi posibila alocarea de mijloace pentru dobândirea de influenta asupra presei românesti, as recomanda urmatorul procedeu:

In primul rând sprijinirea domnului Crainic si a ziarului sau.

Domnul Tatarescu nutreste neîndoios sentimente prietenesti fata de Germania; sa fie si el sprijinit pentru întemeierea unui ziar:

- din partea noastra sa fie înfiintata - printr-un intermediar potrivit - o întreprindere editoriala care sa tipareasca Calendarul, eventualul ziar al domnului Tatarescu si alte ziare românesti cu tendinte de dreapta;

- întreprinderii editoriale îi vor fi furnizate gratuit din Germania masinile de tiparit si cules (dupa cât se pare lucrul e posibil), precum si o suma de bani care ar permite societatii sa ajute ziarele tiparite acolo si aflate în dificultate. Ma gândesc la o suma de 5 000 de marci pe luna;

- în conducerea întreprinderii editoriale va fi inclus un om de încredere care sa raspunda ca interesele financiare germane nu vor avea de suferit".

Se pare însa ca Nichifor Crainic nu se lasa chiar atât de usor cucerit. O dovedeste un raport din 3 noiembrie 1933, adresat de Schulenburg directorului Köpke din Ministerul de Externe german. "...Dupa parerea mea, socotesc, însa, ca trebuie sa punem hotarât piciorul în prag în presa româneasca de astazi. In raportul mai sus pomenit am staruit, o data mai mult, asupra cunoscutului politician si ziarist Crainic si ziarului sau Calendarul, cu mari posibilitati de dezvoltare, care ar putea fi câstigat de partea noastra. Eu am si actionat în acest sens, în primavara acestui an, fara ca sugestia mea sa aiba vreo urmare. Ma tem ca am lasat sa ne scape un prilej care n-o sa se întoarca prea usor, întrucât în ultima vreme domnul Crainic începe sa o cam ÇscaldeÈ. Nu spune nici ÇnuÈ, nici ÇdaÈ. O pasarica mi-a soptit ca, între timp, a fost câstigat de Italia. Am sa verific si cu prima ocazie am sa raportez. Pâna la urma, cred ca, în pofida Italiei, vom izbuti sa conlucram din nou cu domnul Crainic".

Dupa cum reiese si din aceste documente, interesul Reich-ului nazist fata de viata politica româneasca si atragerea de cât mai multi simpatizanti în aceste locuri nu era unul minor. Inca de la începuturile noului regim (1933) s-au cautat solutii si, mai ales, oamenii capabili sa le puna în aplicare. Unele variante au functionat - Octavian Goga si guvernul prezidat de el începând cu 28 decembrie 1937 -, altele s-au pierdut odata cu trecerea anilor - Stefan Tatarescu.


"Mi-e teama de confesiunile diplomatului", spunea domnul Mihai Razvan Ungureanu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe în cuvântul sau de prezentare a Jurnalului fostului ministru al Elvetiei la Bucuresti (1933-1945), René de Weck. Ceremonia de prezentare a cartii a avut loc în ziua de 5 octombrie, în Sala Gafencu a ministerului, si a fost onorata de prezenta doamnei Annemarie Huber-Hotz, cancelar al Confederatei Elvetiene, care a rostit o alocutiune, si de ambasadorul acestei tari la Bucuresti, domnul Jean Claude Joseph. Volumul a aparut la Editura Fundatiei Culturale Române, cu sprijinul acordat de Schweizer Kulturstiftung Prohelvetia, Affaires Culturelles Canton de Fribourg si printul Dimitrie Sturdza, presedintele de onoare al Fundatiei Culturale Magazin Istoric. Editia - subintitulata Jurnalul unui diplomat elvetian în România - 1939-1945 - a fost tradusa din franceza si îngrijita de domnul Viorel Grecu, consilier diplomatic la Ambasada României din Berna, si Claudia Chinezu, doctoranda în Elvetia.

Despre René de Weck - personalitate cunoscuta cititorilor revistei, care a si publicat un fragment din Jurnal în avanpremiera editoriala (nr. 9/2000) -, istoricul Mihai Razvan Ungureanu mai spunea ca stia prea mult, scria prea mult si discuta prea mult. Luciditatea scriitorului era izvorâta din nevoile reci ale diplomatului helvet. In acelasi timp, el reprezinta un exemplu complex de adaptare la balcanismul Bucurestilor, care sfârseste prin a învinge precizia de pendul a elvetianului pedant.

Prin editarea notelor zilnice ale ministrului Elvetiei din acei ani grei a fost recuperat un izvor esential al istoriei noastre contemporane.

Merci encore !

[didine]

Coucou!

Puisque ce texte est très long, je te recommande de passer par le service d'aide à la traduction de Freelang et de partager ta demande entre plusieurs traducteurs (800 caractères maximum / traducteur). Il y a 22 personnes inscrites pour la combinaison roumain-francais, tu as le choix.

[vicslav]

merci !

[bianca]

Salut!

T'as deja trouve qqn pour la traduction? Sinon, je peux la faire

Bianca